Acest articol se adreseaza acelor dintre voi care cunosc deja „tehnica” pe care o foloseste maica Siluana si de ceva timp, si maicile, de la Centrul „Sf. Arhangheli” din Iasi. Pe cei care vor sa cunoasca o „metoda” de a se vindeca de diferite dependente si de a se apropia de Dumnezeu si a cunoaste Bucuria „pe care nu o va mai lua nimeni de la noi”, ii invit mai intai sa acceseze site-ul Centrului si sa citeasca o vreme ce se scrie pe acolo.
Maica Siluana este pentru mine si, stiu din surse sigure, ca si pentru multi altii, o psihoterapeuta duhovniceasca. Ea propune pe langa o intreaga „tehnica” de vindecare si cautare a Lui Dumnezeu, seminarul iertarii (in care sunt imbinate metode de vindecare psihologice, cu metode propuse de Sfintii Parinti si de Biserica), si o metoda de vindecare prin scris. Ea este alaturi de fiecare dintre cei care ii scriu si le raspunde, ii sustine (conditie necesara pe care trebuie sa o indeplineasca orice terapeut) si ii face sa ajunga la Dumnezeu, din orice stare de pacatosenie sau dependenta ar fi. Ea, asa cum spune, „merge pe firul durerii” pentru a ajunge la Dumnezeu care se gaseste in inima fiecaruia dintre noi. Este cu siguranta un act care necesita multa rabdare, dar mai ales un sfant curaj si o sfanta indrazneala. Oameni care se credeau total lipsiti de speranta, oameni cu zeci de intrebari existentiale, oameni revoltati pe viata si pe Dumnezeu incep sa se deschida in fata acestui om si in fata acestui gen de abordare. Maica Siluana spune: „Slujirea noastra este de a ajuta intelepciunea omeneasca sa gaseasca intelepciunea lui Dumnezeu din Biserica, singura tamaduitoare, iar intelepciunea bisericeasca sa se foloseasca de cea omeneasca, seculara, cumva rupta…Am ajuns la impasul in care omul duhovnicesc doar se roaga, ceea ce nu e putin lucru si nu lucreaza in viata zilnica, in activitatea lui, rugaciunea. Manastirea este un loc in care omul isi uneste viata de zi cu zi cu rugaciunea!…Intelepciunea lumii acesteia are multe preocupari dar din ce in ce mai mult, se ocupa de durerea omului. Omul nu suporta durerea si cauta leacuri, inteligenta omului se straduieste, ce medicament sa mai inventeze, ce sa faca sa nu-l mai doara sau sa se vindece omul de durere! Biserica are un leac, pe care oamenii de stiinta nu-l mai cauta, noi avem trupul si sangele Mantuitorului inviat, viata lui, pe Dumnezeu pe care-L mancam si acesta este leacul, acesta ne vindeca pe noi de toate suferintele, de toata durerea si ne pregateste pentru bucuria de a trai, aici si in veci. Intre timp insa, rupandu-ne de viata concreta, de necazurile dinainte de a merge la biserica, credinciosul isi imparte viata in doua, sfintii cu sfintii si petrecerea petrecere, acum fumam, acum ne ducem la biserica.”
Inainte sa o cunosc pe maica, cautam asa ceva. Cautam pe acel cineva care sa imi spune cum pot eu sa fiu bucuroasa MEREU si nu numai cand sunt in Biserica la Liturghie de exemplu. Am avut eu darul acesta sa simt ca SE POATE sa fii fericit mereu, fara ca fericirea mea sa depinda de ceva sau de cineva anume din afara, din jur. Ceva din adancul inimii imi spunea asta, si cred ca a functionat asa-numita „lege a atractiei” ca am atras in viata mea pe maica, si tot ceea ce a propus dansa, in ceea ce priveste vindecarea. In lucrarea ei, ea porneste de la legile psihismului nostru care guverneaza practic toate comportamentele noastre, si care influenteaza mult si sfera duhului. De aceea, ea incepe de la lucruri cunoscute, mai ales de catre oamenii de stiinta, si ajunge la lucruri necunoscute, la tainele omului, la tainele Lui Dumnezeu, la Tainele Bisericii. Atunci cand suferi de o boala a psihismului (si astazi cine nu este nebun mai mult sau mai putin?), si simti chemarea Lui Dumnezeu, intampini o gramada de „fantome” ale mintii, ganduri, indoieli si mai ales dai peste o multime de intrebari. „Tehnica” maicii tocmai in asta consta: sa traduca, cumva, vorbele, trairile Sfintilor Parinti, Filocalia, intr-un limbaj mai accesibil oamenilor complicati si robotizati din ziua de azi. Cred cu toata fiinta ca oamenii ultimelor secole au mintile mai complicate, mai pline de informatii care, in mare parte, nu folosesc decat sa se laude cu ele. Sunt mai lenesi, mai comozi (din cauza evolutiei tehnologiei) si astfel si-au ucis spiritul ludic, si spiritul in general…Nu este neaparat o vina particulara, e mai degraba una la nivel global, e o miscare a unei intregi societati spre imbecilizare si spre nebunie si disperare. Vrajmasul are grija insa sa ii spuna omului inteligent ( omul inteligent e acela care stie un pic din toate, si mai ales care se pricepe bine la calculatoare) de astazi, omului de pe urma ca asta este cel mai important, ca inteligenta este suficienta pentru a-l face fericit. Dar daca e sa fie onest cu el, omul poate vedea multe dureri si multa nefericire in viata lui, si mai ales…lipsa unui sens real de a trai. Intr-o lume in care omul nu mai stie cine este, in care toata lumea il minte (publicitatea, politica, oamenii din jur), este nevoie sa aflam mai intai ceva despre noi, despre omul care suntem, unicitatea noastre, psihicul nostru, inainte de a-L cunoaste pe Dumnezeu. Maica chiar spune la un moment dat: „Inainte de a afla ceva despre Sfanta Treime, trebuie sa stiu ceva despre mine”. Unii oameni „rezista” ani buni de zile, altii „clacheaza” mai repede, ajung la fundul sacului si atunci, fie se ridica si se duc „la doctor”, fie…cad in deznadajduire…Sa nu fie!
Maica Siluana este unul din „doctorii” pamantesti la care se poate duce bolnavul ajuns la fundul sacului, si ajuns acolo din dor nebun de Dumnezeu neconstientizat.
Cred ca este nevoie de cat mai multi oameni ai Bisericii, duhovnici, psihoterapeuti care sa foloseasca aceasta „tehnica” de imbinare a psihologiei cu duhovnicia. Psihologia il ajuta pe om sa isi vada mecanismele defensive, de exemplu, mecanismele mintii, ratiunii lui, si incet-incet, sa plece din minte, sa se „de-complice”, alunecand usor, spre inima, acolo unde, in adanc, asteapta, simplu, Mantuitorul. De acolo, maica il „preda” cu totul pe bolnav Doctorului ceresc si incepe, practic, pocainta adevarata, daca acesta va vrea…
Mugureinflorit's Blog 
Lasă un comentariu