Ortodoxia, Adevarata Religie


Intr-un timp in care Ortodoxia este inconjurata de tot mai multi „colti”, cand devine tot mai „inghesuita” de credintele si practicile orientale, la ea acasa, este cazul sa ne amintim de principiile care o caracterizeaza si de traditia de peste 2000 de ani si sa ne intarim in credinta. Ortodoxia presupune adevar testat in timp, viata spirituala, mistagogica, experienta mistica, si misterul Liturghiei. Dumnezeul ortodocsilor este Sfanta Treime, adica Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Traditia o recunoaste pe Maica Domnului, ca fiind nascuta in mod normal, de catre Ioachim si Ana, prin rugaciune. Specific Ortodoxiei ii este:

-filantropia, bunatatea fata de oameni, insotita de speranta, compasiune, rugaciune, iertare; aici adaugam si milostenia materiala, care se manifesta prin impartirea propriilor bunuri cu cei de aproape (atat prin obiecte, cat si prin bani);
-trairea in gloria lui Dumnezeu, reprezentat printr-un Hristos care a biruit;
-scopul vietii crestinului ortodox: mantuirea, adica dobandirea Duhului Sfant; faptele au si ele o importanta, intricat sunt manifestarea credintei si a convingerilor personale inscrise in principiile ortodoxe;
-un loc central in viata credinciosului ortodox il are relatia personala a omului cu Dumnezeu, cu Hristos cel Inviat si marturisirea credintei lui prin viata lui de zi cu zi, prin trairea clipa de clipa cu El;
-credinciosii se pot intari in credinta prin rugaciune (atat cea personala cat si cea bisericeasca, prin slujbele specifice), cugetare (meditatie, gandire la cele intamplate in viata lui pentru a intelege lucrarea Domnului in propria viata si a celor din jur), lectura duhovniceasca (dar cu masura si numai incercan sa retinem si sa punem in practica), vizionarea de filme crestine, discutii duhovnicesti (la fel cu masura si nu foarte dese), si prin Sfintele Taine (Spovedania, Impartasania);

„Religia nu consta din dogme, religia inseamna viata, iar daca reusesti sa ajungi la oameni, la nivelul lor de viata, atunci cu adevarat ii atingi si intelegi mai bine.”

Intariti-va si prin lecturarea si vizionarea:

http://logos.md/forum/showthread.php?t=69

gand pentru azi


Sinucigasii nu se omoara cand simt ca le e greu, ci atunci cand cred ca nu mai exista nicio speranta (dr. Pavel Chirila).

Gand pentru azi, 2 februarie de sarbatoarea Intampinarii Domnului


Mi-as dori foarte mult ca in clipa plecarii noastre din aceasta viata, sa putem sopti Mantuitorului, plini de dragostea credintei: „Acum slobozeste pe robul Tau Hristoase, ca vazura ochii mei mantuirea Ta. In adevar am trait, in sinceritate am umblat, din credinta am vorbit si cu dragoste m-am rugat, caci in Mainile Tale mi-am incredintat sufletul…” Amin.

Arhim. Siluan Visan
(Sursa)

Gand pentru azi


De la mandrie la smerenie nu este decat un pas. O singura clipa i-a trebuit talharului de pe cruce sa intre in Rai. In acea singura clipa, el doar si-a dat seama ca Cel de langa El era Dumnezeu adevarat si Stapanul lumii si al lui. L-a recunoscut si s-a inchinat Lui, si in momentul acela, a inteles ca El este Totul, ca Lui i se cuvine totul, ca ii datoreaza Lui totul…adica in acea clipa, el a trait smerenia. De fapt la asta se si rezuma smerenia: la recunoasterea ca NU POTI, NU STII, NU ESTI nimic fara El. La celalalt pol, este EU POT, STIU, EXIST fara El, si toate mi se datoreaza mie, inteligentei, frumusetii, calitatilor MELE, CARE SUNT NUMAI SI NUMAI ALE MELE. Ne-recunoasterea Lui Dumnezeu, ne-bagarea lui in ecuatie, la asta se rezuma mandria, si de fapt, o intreaga atitudine „mandra” de a privi viata, care nu poate duce in alta parte, in cele din urma, decat in iad.

2012 in review


The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 34,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 8 Film Festivals

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Rugaciunea pentru azi


Doamne, binecuvinteaza romantismul meu! Doamne, binecuvinteaza singuratatea mea! Doamne, binecuvinteaza forma fiecarui om de a iubi! Doamne, binecuvinteaza neamul meu, tendintele firii mele ingreunate de pacatele neamului meu! Doamne, binecuvinteaza adancul meu, umbrele mele, si toata viata mea! Amin!

Poveste cu talc: simpla acceptare


A fost odata un fermier sarac care avea un fiu si un mic teren undeva in muntii Greciei, pe vremea dominatiei turcesti. Viata era grea si viata era scurta.
Intr-o zi, pe cand saracul fermier lucra pe camp, un superb cal alb a aparut si s-a asezat langa fermier, pascand in liniste.
Raspandindu-se vestea, toti vecinii fermierului au venit la el, felicitandu-l pentru animalul gasit. „Ce noroc pe tine!” au spus ei. „Acum vei putea sa folosesti calul ca sa ari pamantul si sa te duci cu caruta la piata- o sa te imbogatesti”.
Batranul a zambit bland. „Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist”, spuse el. „Tot ce stiu e ca lucram pamantul, cand, dintr-o data, a aparut acest cal si a inceput sa pasca. Etsi einai- asta e!”

In urmatoarele zile, calul a ramas, dar nimeni nu a venit dupa el, iar fiul fermierului a vrut sa vada daca il poate calari. Cu toate ca baiatul nu avea sa, a vazut ca putea sa calareasca fara sa- si dusi au fost. Din nefericire, dupa un timp au ajuns la niste crengi plecate, iar fiul fermierului a fost aruncat de pe cal, a cazut si si-a rupt piciorul.
Vecinii fermierului au venit in fuga. „Ce ghinion pe tine!” spuneau ei. „Fiul tau a cazut de pe cal si si-a rupt piciorul. Nu va mai putea sa te ajute la camp si mai mult decat sigur veti muri de foame.”
Batranul a zambit bland. Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist”, spuse el. „Tot ce stiu e ca lucram la camp si a aparut un superb cal alb; fiul meu a incercat sa il calareasca, dar a cazut si si-a rupt piciorul. Etsi einai- asta e!”

Doua zile mai tarziu, garda sultanului a sosit in sat, cautand recruti pentru armata. Pe acea vreme, sultanul purta o lupta impotriva unui dusman foarte puternic. Soldatii l-au gasit pe fiul fermierului (care ar fi fost un soldat ideal), dar cand si-au dat seama ca baiatul are un picior rupt, l-au lasat si au mers in satul urmator pentru a cauta recruti acolo.
Cand au auzit vestile, satenii au venit in fuga, „Ce noroc pe tine!” i-au spus. „Oamenii sultanului au venit sa-ti ia fiul, dar cand au vazut ca are un picior rupt l-au lasat si au plecat in satul urmator. Dumnezeu te iubeste cu adevarat!

Batranul a zambit bland. „Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist”, spuse el. „Tot ce stiu e ca lucram pamantul si a aparut un superb cal alb; fiul meu a incercat sa il calareasca, dar a cazut si si-a rupt piciorul. Garzile sultanului au venit sa-mi ia baiiatul in armata, dar cand au vazutca are un picior rupt, l-au lasat si au mers mai departe in satul urmator. Etsi einai- asta e!”

Zilele au trecut si piciorul baiatului a inceput sa se vindece. Dar, intr-o dimineata, fermierul s-a trezit si a vazut ca, peste noapte, calul disparuse.
Cand au auzit vestile, satenii au venit in fuga. „Ce ghinion pe tine!” spusera ei. „Frumosul cal alb a disparut- un animal asa de bun, si asa de valoros. Ce pierdere grava! Nu mai ai pentru ce trai!”
Batranul a zambit bland. „Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist”, spuse el. „Tot ce stiu e ca lucram pamantul, si a aparut un superb cal alb; fiul meu a incercat sa il calareasca, dar a cazut si si-a rupt piciorul. Garzile sultanului au venit sa-mi ia baiatul in armata, dar cand au vazut ca are un picior rupt, l-au lasat si au mers mai departe in satul urmator. Apoi, frumosul cal a disparut in mijlocul noptii. Etsi einai- asta e!”

Pe masura ce zilele treceau, fiul fiermierului s-a insanatosit si a putut sa umble din nou. Cand a fost suficient de bine, a mers sa caute frumosul cal alb.
Zilele au trecut, si fiermierul a continuat sa lucreze pamantul. Uneori era foarte cald, alteori era foarte frig, si, din cand in cand, era tocmai bine.
Cateva luni mai tarziu, fiul fermierului s-a reintors. „Nu o sa-ti vina sa crezi ce s-a intamplat”, spuse el. „Am mers pe urmele calului cat am putut de bine si l-am gasit la vreo 20 mile distanta. Pe spatele sau calarea cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata. Pana la urma, i-am cerut tatalui ei mana fiicei sale si, ca zestre, mi-a dat calul alb. Asa ca eu m-am intors, calul s-a intors si am si cea mai frumoasa sotie din lume.”

Cum au auzit vestile, satenii au venit in fuga. „Ce noroc pe tine!” spuneau toti. „Fiul tau a plecat sa caute calul si s-a intors nu numai cu calul, dar si cu o nevasta frumoasa. Cat de norocos esti! Cred ca esti cel mai norocos om de pe pamant!”
Batranul a zambit bland. „Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist. Tot ce stiu e ca lucram pamantul si ca a aparut un superb cal alb; fiul meu a incercat sa-l calareasca, dar a cazut si si-a rupt piciorul. Garzile sultanului au venit sa-mi ia baiatul la lupta, dar cand au vazut ca are un picior rupt, l-au lasat aici. Apoi, calul a fugit si cand fiul meu a mers sa-l caute si-a gasit nevasta visurilor sale si a adus-o aici. Etsi einai- asta e!”

Lunile au trecut si intr-una din zile, batranul a murit.
Cand au aflat vestile, vecinii au venit in fuga. „Ce trist!” ii spuneau ei fiului. „Cand toate mergeau asa de bine, tatal tau a murit”. Tanarul nu a spus nimic, dar i-a condus pe vecini in camera unde era asezat tatal sau.
Pe buzele batranului era inca un suras bland.

Gand pentru azi


„Doamne! Doamne, iubesc porunca ta, dar tu vezi ca nu pot s-o traiesc. Vino, Tu, si salasluieste Tu intru mine, si lucreaza Tu intru mine cele cu neputinta omului.”

Rugaciunea catre Sfanta Treime a Sfantului Ioan de Kronstadt


Sfanta Treime- Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru mine, ca si pentru toti, este respiratie si lumina, viata, putere, intelepciune, sfintenie, toata bogatia, ajutor, tamaduire de orice boala, foc al rugaciunii, izvor de umilinta, siguranta si toate cele bune…Iti bate oare inima cu bucurie si e patrunsa de fior la aducerea aminte si la pronuntarea sfantului Nume al Celui Necreat, Care pe toate le-a creat? Sfanta Treime- Tatal, Fiul si Duhul Sfant…O, ce nume minunat! O, preafrumoasa si vesnica Treime, Care ai inzestrat lumea materiala, dar si pe cea nemateriala, cu o frumusete unica, de netalcuit…Slava Tie, Doamne, Care ne-ai descoperit noua Taina Sfintei Treimi! Amin.

preluata din cartea „Calea pocaintei launtrice”, Sfantul Ioan de Kronstadt

gand pentru azi


Stiu acum ca gresesc si ii ranesc putin pe ceilalti de fiecare data cand nu sunt prezenta in intalnirea cu ei, cand imi las chipul sa faca mutre la gandurile care imi trec prin cap, cand nu ma bucur cu ei, cand nu ii cercetez, cand nu comunic cu ei cu rugaciune, cand nu caut sa ii ascult si sa ii inteleg cu toata fiinta mea si in loc, cad in intristari si judecati. Stiu acum ca ma ranesc si ii ranesc si ranesc si Iubirea ori de cate ori nu ma uit pe mine, si ma inchid in cusca mea de egoist, din neputinta bolii. Acestea sunt pacatele mele si imi pare rau de ele si cer iertare. Si de la Domnul cer intarire pe piatra credintei si a dragostei. Amin.

« Older entries