cum biruim iritarea?


Va spun cum mi-a spus mie batranul Selafiil sfatul acesta cand l-am intrebat. „Parinte, cum sa ne rugam ca sa scapam de manie, de iritare? – stiti ca iritarea este prima faza a maniei, cea mai gretoasa stare, mania e cel mai rau lucru pentru ca ea alunga tot, alunga Duhul Sfant, imediat, nu mai e nimic pe urma – parinte, cum sa ma rog pentru manie?” Ma asteptam sa-mi dea niste psalmi, sa-mi spuna cum trebuie sa stai, cate nopti… Dar Batranul spune: „Zi asa: Doamne, departeaza de la mine mania aceasta, ca nu-mi trebuieste ea mie“. Asta este rugaciunea! Si pentru iritare tot asa, sa ne dam seama ca n-avem nevoie de ea.

Si, cu blandete. In cazul in care ti-a venit, te-ai iritat, nu te irita si mai tare pentru faptul ca te-ai iritat. Sa avem simplitatea sa ne acceptam aceste atacuri ale patimilor, si de aici incepe smerenia. Mandria spune: „Mai, eu niciodata n-o sa pot face asta, si am zis sa nu ma mai irit si, uite, cum m-am iritat!“ Nu, n-o luati in seama. Ne-am iritat, imediat sa spunem: „Doamne, vezi cum sunt, iarta-ma, departeaza de la mine“. Cine m-a iritat? Angela? Vasile? „Doamne, iarta-i ca eu am fost de vina. Nu ma duc la ei sa-mi cer iertare ca ma enerveaza, – n-am ajuns la starea asta – dar Tu, Doamne, ne iubesti pe amandoi si ai putea sa ne tamaduiesti si da ca vreodata poate sa ne si iertam, ca acum tare nu-mi place de el si Tu vezi ca nu ma pot apropia“. Spune-i asta sincer lui Dumnezeu si, va spun drept, pentru un asa lucru, care pare banal, sa vedeti cat de degraba vi se inmoaie inima, daca nu si plangeti si va si impacati, plecati noaptea si va duceti sa-l cautati sa-l imbratisati, fara canoane, fara nimic, simplu. Tot gandul care v-a venit spuneti-l imediat lui Dumnezeu, nu v-ascundeti.

vezi continuarea aici

Anunțuri

azi


azi a fost pilda vamesului si a fariselui. declar pe deplin ca sunt fariseul.

i-am crezut mereu slabi sau prosti pe cei care nu incercau sa schimbe situatia in care sunt, lumea si care se conformau cu datul, cu ceea ce gaseau. ma enervau de fapt, poate ii si uram pe oamenii astia cuminti, supusi. am pierdut mult timp gandindu-ma la mine ca la o salvatoare. m-am ferit permanent de iubire, de orice emotie adevarata, negand-o, daca m-ar fi cuprins. fatada mea era de om iubitor, care nu vrea decat binele, dar faceam promisiuni desarte oamenilor din jur, si mie pana la urma, si cream asteptari false. astea ma umpleau de responsabilitate si sfarseam mereu obosita si deznadajduita. imi faceam singura de lucru, incercand sa rezolv treburile altora. prin asta am pierdut contactul cu viata mea, cu nevoile mele. azi simt asa de clar lucrurile astea.
azi ma indur sa ies din labirint.
toata truda mea a fost de fapt asta, preocuparea cu alte lucruri decat ale mele, grija obsedanta pentru cum ma port, ce zic, actionarea si apoi incercarea de a corecta, sterge, scrie din nou, reface ceeea ce am spus, evident, gresit. si aici este boala: incercarea de a remesteca trecutul, de a regugirta mancarea asemeni unei vaci.
n-am vrut si n-am putut sa cred ca e asa de simplu totul cu Domnul.

am o problema in a deosebi ceea ce e fals, ceea ce vine din boala, din inconstient, deci neadevarat, deci ca o pacaleala, si ceea ce e adevarat, sincer, constientizat. ceea ce nu e tocmai 100% adevarat. acum ca am descoperit Adevarul, singurul Om Perfect, pe Hristos, accept eu ca toti ceilalti oameni din jurul meu, in frunte cu mine, suntem toti supusi pacatului, neadevarului, greselii? Ma ajuta ideea asta sa ma integrez printre oameni, printre grupurile pe care le intalnesc de-a lungul zilei?

poate ca sursa problemelor mele a fost in primul rand faptul ca eram cea mai independenta dintre codependentii din familia mea. Si asta m-a incarcat cu o mare vina. am citit destula critica si poate prea putine romane. am trait prea putin, si prea mult am criticat si am reactionat.
azi m-am hotarat sa traiesc.

Poate m-as folosi mai mult


daca as fi mai putin concentrata pe ce se asteapta celalalt sa raspund
daca as face mai putin pe proasta sau pe victima
daca n-as mai pune intrebarile la care stiu deja raspunsurile
poate m-as folosi mai mult

daca n-as mai astepta
omul perfect
momentul perfect
gandul perfect
pentru a actiona
pentru a trai

daca as avea mai multa incredere in lucrurile mele bune
in ideile mele bune
in Iubirea Lui

daca as putea mereu sa vad doar partea mea de vina
daca as lua viata bucatica cu bucatica
m-as folosi, Doamne, mai mult

poezia codependentului


tu esti eu
eu sunt tu
nu stiu cine se supara
eu sau tu
nu stiu cine se enerveaza
tu sau eu
nu stiu cine e vinovat
eu sau tu

cine a gresit?
care-i partea ta de vina, care-i partea mea?
unde incepi tu
unde ma termin eu

Tatal meu din ceruri,
desparte-ma de el
Stapane bun,
desparte-l pe el de mine
sa stiu mereu
pana unde sunt eu
si unde incepe el

imagini cu nisip


meditatii pentru azi


Dependenta mea este tripla in sensul ca ma afecteaza din punct de vedere fizic, mental si spiritual. Ca persoana dependenta, am pierdut contactul cu mine insumi, dar si cu realitatea. Zi dupa zi, ca si un animal inlantuit dus la targ, imi repetam modul distructiv de a trai. Am inceput eu sa ma desprind de vechile idei? Doar pentru azi, voi incerca eu sa ma adaptez la ceea ce este, si sa nu adaptez totul conform dorintelor mele?
Rugaciunea de azi
Ma rog sa nu mai fiu prins nicicand in spirala distructiva care ma indeparteaza de mine si de realitatea din jurul meu. Ma rog sa ma adaptez la oameni si situatii asa cum sunt ele, in loc de a incerca fara succes, sa le aliniez dorintelor mele.
Ce sa-mi amintesc azi
Pot sa ma schimb doar pe mine.