Cuvant al Parintelui Savatie Bastovoi


– Este tare greu sa fi una in cugetul tau. Noi suntem tare imprastiati si ma gandesc acum la cuvantul pe care-l aflam tot din Evanghelie, de la Iisus Hristos, cand ii spune Martei ca una trebuieste, un singur lucru trebuieste. Care este acel lucru de capetenie pe care noi trebuie sa-l cautam fiecare in parte?

– Socotesc eu ca trebuie mai intai sa ne aplecam asupra noastra. De ce zic asta? Pentru ca drept ar fi ca noi mai intai sa ne indreptam cugetul catre Dumnezeu. Mai intai sa iubim pe Dumnezeu „din tot cugetul si din toata inima noastra”, dar lucrul acesta este strain noua, pentru ca noi nu L-am cunoscut inca pe Dumnezeu. Si anevoios este omului pacatos sa se ridice la aceasta cunoastere. Tocmai de aceea ne spune Iisus Hristos ca asemenea acesteia (porunci) si nu mai mica, este porunca de a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti. Dar cum vei iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti, daca tu insuti pe tine nu te cunosti. Dar daca tu pe tine nu te cunosti, cum te poti iubi? Si atunci, de asta zic, ca iarasi inceputul este sa ne aplecam asupra noastra, si aplecandu-ne asupra noastra vom descoperi un mare hau si-o mare prapastie plina cu toata uraciunea si pustiirea a ceea ce este omul in starea lui de parasire. Si daca fiecare vom descoperi ceea ce suntem noi de fapt, noi vom ierta prea grabnic pe cel care ne greseste noua, iar aceasta iertare este de acum un inceput al dragostei fata de aproapele. Si acest inceput al dragostei fata de aproapele este un inceput al dragostei fata de Dumnezeu. Si iata cum cunoscandu-ne pe noi insine, cunoscand ca noi suntem ceea ce suntem, noi il descoperim pe Dumnezeu, pentru ca pana si „intunericul la el este lumina”. Pana si intunericul acesta din noi devine lumina atunci cand il descoperim si-L vedem si ni-L asumam.

Asta zic eu ca este primul lucru care trebuieste, acel „unu care trebuieste”, acel unu care devine toate mai tarziu, pentru ca neasumandu-ne pe noi nu facem nimic. Iisus Hristos a venit si ne-a smintit tocmai prin faptul ca ne-a propus sa ne asumam pe noi insine, sa fim noi insine, caci pana la aceasta a fost legea care te invata ce trebuie sa faci, care-ti dicta, care-ti poruncea ce trebuie sa faci. Si aceasta lege te facea pe tine si tu te faceai asemenea acestei legi si erai scutit de truda de a te descoperi si lucra pe tine insuti. De aceea oamenii in aceasta caldicime, omul vechi, omul trupesc intotdeauna cere reguli care sa-l scuteasca pe el de responsabilitate. Si astazi vine: „Parinte da cum sa ma rog? Da cat sa citesc?” Vrea o praviluta exacta, fixa, care sa-l elibereze pe el de raspundere, de responsabilitate, care sa-l scoata pe el din cosmarul asumarii de sine, pentru ca acesta este un iad pe care fiecare trebuie sa ni-l asumam la inceput. Iisus Hristos face aceasta sminteala si vine si spune iudeilor ca in doua porunci sta de fapt toata legea si proorocii, si acestea doua pana la urma sunt una: „Iubiti-va unii pre altii!”. Asa ca una singura trebuieste, uitandu-ne la pacatosenia noastra sa ne-o asumam. Si aceasta este ce a spus Iisus Hristos Sfantului Siluan: „Tine mintea in iad” – adica cunoaste ca esti iad, dar „nu deznadajdui!”. A tine mintea in iad inseamna a te intoarce in tine insuti si a cunoaste cine esti, ca tu de fapt, ca tot omul este iad. Dar nu deznadajdui pentru ca Dumnezeu pana la iad s-a pogorat. Si unde nu este El?… si ne poate ridica si de acolo! Aceasta una singura trebuieste.

citeste tot interviul aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: