Despre credinta ortodoxa- IPS Ierotheos Nafpaktos


Biruirea morţii duhovniceşti şi trupeşti

Dumnezeul Treimii a creat prin Hristos întreaga lume care are ca drept cea mai înaltă şi desăvârşită făptură omul. Dumnezeu este nezidit, necreat, în timp ce omul şi lumea sunt create. Adam şi Eva, înainte de cădere, aveau suflet, trup, dar şi harul lui Dumnezeu, ei aveau o comuniune personală cu Dumnezeu, vorbeau cu Dumnezeu, ceea ce înseamnă că aveau părtăşie, comunicare şi relaţie cu El, trăind în lumina Lui. Acesta este omul firesc, adevărat, adică are suflet, trup şi Duhul Sfânt. Omul nu este trihotom, ci este dihotom pentru că are suflet şi trup, dar are harul Duhului Sfânt în suflet şi în trup. Acesta este omul autentic creat de Dumnezeu care trăieşte în lumină. Al cincilea punct arată că această cădere a omului nu este una juridică, adică faptul că nu au ţinut o anumită poruncă, ci este pierderea harului lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani scrie că toţi au păcătuit şi s-au lipsit de slava lui Dumnezeu. Prin urmare, căderea este pierderea harului lui Dumnezeu. Aceasta este moartea duhovnicească. După păcat, omul a rămas cu trup şi suflet, dar l-a pierdut pe Duhul Sfânt. Acesta este păcatul strămoşesc în esenţă. Mai întâi a fost moartea duhovnicească, după care a urmat şi moartea trupească. Moştenirea păcatului strămoşesc nu sunt vinovăţiile de care vorbeşte Fericitul Augustin, ci faptul că prin cădere a intrat în om stricăciunea şi aceasta se transmite din generaţie în generaţie, la naşterea fiecărui prunc. Omul firesc avea în suflet două lucrări: raţiunea şi mintea. În cel de-al şaselea punct ni se explică cum Hristos vine şi îşi asumă stricăciunea omului şi biruieşte moartea, ca să biruiască păcatul şi pe diavol. Astfel, Hristos doreşte să-l readucă pe om la stadiul dinainte de cădere şi să-l ridice mai sus. Hristos a învăţat în pilde, a săvârşit minuni, iar pe unii dintre ucenici i-a luat pe Muntele Taborului ca să le arate slava Sa. A dorit să arate că mai întâi trebuie să ascultăm învăţătura Sa, să o aplicăm ca să putem vedea minuni, dar scopul cel mai înalt este să urcăm pe munte ca să vedem slava Sa. Acesta este cel mai profund ţel al vieţii duhovniceşti: să biruim mai întâi moartea duhovnicească pentru ca apoi să biruim moartea trupească“, a adăugat IPS Hierotheos, care a menţionat la cel de-al şaptelea punct că „lucrarea de mântuire se face înlăuntrul Bisericii“.

din conferinta IPS Hierotheos la Iasi, pe care o puteti asculta aici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: