Scrisoare catre fratele Calin


Dragul meu Calin,

Iata citesc acum unul din dialogurile noastre online de acum 2 ani (au trecut 2 ani, iti vine sa crezi?)si acest lucru imi aduce bucurie. Ajunsesem tocmai la momentul cand tu imi spuneai ca daca as fi acolo cu tine, m-ai lasa sa tip timp de 20 de minute, numai ca sa exersez asta, cand imi pica un gand luminos, revelator, sper si cred eu « de Sus » : va trebui sa ma vindec singura, doar cu ajutorul Domnului (fara prieteni apropiati sau sot) pentru ca nu exista cineva care sa ma poata ajuta asa cum am eu nevoie sa fiu ajutata. Tu esti singura persoana (daca fac exceptie de fratele si de duhovnicul meu si de maica Siluana cu care chiar nu am sansa sa vorbesc, si in niciun caz cand simt eu nevoia) cu care as putea sa dialoghez normal, sanatos, constructiv, interdependent. Cel putin asa gandesc acum. Dar tu ai ales sa pleci la manastire, si nici macar nu stiu care. Doar nu o sa te caut acum prin tot Ardealul…desi m-am gandit de cateva ori la asta. M-am gandit sa imi iau un concediu si sa plec prin Ardeal, ca si asa imi doresc de mult sa il vizitez.
Draga Calin, prieten drag, nu te voi uita niciodata. Stii, undeva am citit ca in viata asta noi trebui sa fim « solutia » nu problema. Si cred ca asta ne ajuta Dumnezeu in primul rand, sa vindecam omul din noi si sa devenim si sa ne bucuram de personalizarea ei, de altoirea acestei Firi pe Persoana noastra. Pentru asta traiesc si acesta este scopul meu in viata. Cred ca si al tau de aceea iti scriu, desi stiu ca nu ai sa vezi, cel mai sigur, niciodata aceasta scrisoare.
Tatal meu a baut si mai bea din cand in cand pentru ca este trist. El este trist pentru ca in adancul sufletului lui, stie ca nu si-a implinit menirea de tata, de sot, de om… ? Poate ca intrebarea cea mai simpla si cea mai sincera pe care ar putea sa si-o puna este : « daca am o familie cu 3 copii, o sotie gospodina etc (« TEORIE »), de ce sunt trist (REALITATE) ? » si ar putea sa continue incurajat de Duhul Sfant : « Nu cumva…am gresit pe undeva…nu se poate sa fiu mai bine.. ? asta e tot ? » Este la un moment dat in romanul « Morometii » un paragraf splendid, in care tatal, asezat pe o « piatra alba » isi face un lung proces de constiinta referitor la paternitatea lui, privindu-si cu ochi critic educatia pe care a dat-o fiilor lui. Unde a gresit si daca a gresit, de ce nu i-a spus nimeni… ? Si daca a gresit… nu e vina lui, ca asa i-au spus altii, el de unde era sa stie.. ? s.a m.d. Chiar asa, Calin, ma gandeam si eu zilele trecute…ce rau e ca nu iti spune nimeni cand gresesti sau macar cand crede ca gresesti, cu blandete. Dar oare…am primi ? Am zice, dar daca are dreptate ? Totusi trebuie sa simti in inima ta, prin harul Domnului daca ai luat-o pe aratura sau nu, nu ? Ce gand smerit aveau Sfintii, mi-amintesc cuvantul unuia la sfarsitul vietii lui : « Toata viata i-am slujit Domnului, dar nu stiu sigur daca viata mea i-a fost pe plac sau nu » sau cam asa suna. Deci pana la urma, cumva faci ce te « taie » capul, crezand si sperand ca faci Voia Domnului, si incercand sa pui mereu un gand smerit, dar nu stii niciodata sigur ca i-a fost pe plac. Dar vai…nu vreau sa fie asa…eu simt ca El vede si stie fiecare cuvintel si intamplare din fiecare zi, dinainte, si cauta, mereu, sa ne alinieze voia noastra la voia Lui. Dar stii cand cresc sansele ca El sa te placa mult ? Cand alegi ce ai ales tu : sa mergi la manastire. Cred ca chiar daca nu esti convins 100% la inceput, cred ca Domnul apreciaza intentia ta buna si curajul si iti da har sa poti duce aceasta Cale pana la capat si sa ai folos din ea.
Cred ca asta e cel mai trist (sau nu ?) ca nu stiu, ca nu sunt hotarata, ca nu am oameni care sa ma ajute…Imi las tristetea aici in scrisoarea asta, desi nu stiu daca voi putea sa o las de tot. Tristetea ma oboseste. Acum este mai diminuata, Domnul a lucrat…

Te imbratisez din tot sufletul, pomeneste-ma si pe mine,
Ioana

5 comentarii

  1. noi said,

    Octombrie 7, 2011 la 8:00 am

    Ioana,
    Dar tu nu lasi oamenii sa te ajute! Oare realizazi asta?
    Daca ai incepe prin a incerca sa intelegi, cu adevarat, ce inseamna „iarta-ma”… ..Dar tu sa-ti ceri iertare!
    De aici poate porni cu adevarat VINDECAREA….
    Dumnezeu ne ajuta sa intelegem ce inseamna „iarta-ma”, dar de multe ori noi trecem pe langa…… sau consideram ca doar ceilalti ne-au gresit si trebuie sa-si ceara iertare…
    Cum trecem si pe langa oameni care ne-ar putea fi aproape, dar datorita tristetilor noastre, neincrederii cronice in oameni, etc nu facem decat sa punem ziduri foarte groase in jurul nostru, adoptam comportamente care celorlalti le aduc suferinta/tristete…..
    Si nici macar nu consideram necesar sa cerem iertare…
    Tu iti ceri iertare, Ioana?…..
    Draga si zbuciumata noastra Ioana….
    Dumnezeu sa te ocroteasca mereu si sa te lumineze sa gasesti calea spre vindecare, dar fara sa-i ranesti pe cei din jur.
    Cu drag,

    • mugureinflorit said,

      Octombrie 18, 2011 la 5:55 pm

      Cuvintele acestea sunt din inima. Cine esti/ sunteti? Abia acum le-am citit. Vreo maica din obstea maicii Siluana? Va rog sa imi spuneti. Domnul sa va ocroteasca si pe dvs!

    • mugureinflorit said,

      Octombrie 19, 2011 la 1:43 pm

      Cum adica nu las oamenii sa ma ajute…? De unde stiti?

    • Intrebai daca am postat said,

      Octombrie 19, 2011 la 5:51 pm

      Un comentariu ca acesta consider ca trebuie insotit si de semnatura dupa „cu drag”. Altfel „cu drag” devine peiorativ ! De unde stii ca Ioana nu-si cere iertare ,sau raneste pe cei din jur, sau pune ziduri ce aduc tristete, sau…. ? Inima si trairea si iertarea sunt mult mai profunde ca sa fie exprimate prin niste cuvinte simple si sarace…!

  2. noi said,

    Octombrie 21, 2011 la 4:00 pm

    Ioana,
    intr-adevar acele cuvinte au fost scrise din inima si cu mult drag.

    „Intrebai daca am postat”:
    stim ca inima si trairea si iertarea sunt mult mai profunde, stim astea…si asa este. Uneori sunt taine de nepatruns, iar alteori …
    Insa caile de comunicare cu persoane de langa tine uneori nu pot fi directe (din diverse motive) si atunci incerci poate…asa.
    Poate in acest secol se mai intind „punti” si pe astfel de cai…cine stie cum randuieste Dumnezeu?
    Cert este ca au fost scrise din inima si cu drag, asa cum bine a zis Ioana.

    Cu drag,
    Noi (asa cum era semnat si comentariul si pe care Ioana ii stie, dar nu suntem din obste)
    Dumnezeu sa te ocroteasca mereu si sa te binecuvinteze!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: