Fragment din Pateric despre plangerea de toata ziua a celor ce vor sa dobandeasca Imparatia Cerurilor


„(…) Se cade celui ce iubeste pe Hristos, din toate lucrurile sa faca o parte si pentru Hristos.
Zis-a lui fratele: „Cum este cuvantul acesta, parinte?” Iar staretul i-a raspuns: „Cand vei avea paine buna sa o cruti, pentru cei bolnavi, iar tu sa mananci paine cu tarate, pentru Hristos. De vei bea vin, sa torni intr-insul putin otet si sa zici: pentru Hristos, Cel ce a primit otet. De vei manca orice fel de poame, sa nu te saturi, ci sa lasi putin, zicand: Aceasta-i partea lui Hristos. De-ti vei afla capataiul moale, sa-l lasi deoparte si piatra sa-ti pui, sub cap, pentru Hristos. De-ti va fi tie frig, cand dormi, sa rabzi, zicand: Unii nu dorm deloc. Daca te-ar vorbi de rau cineva pe tine, sa taci, pentru Hristos, zicand intru tine: Si pe El, pentru mine, L-au vorbit de rau. De-ti vei fierbe tie zeama, apoi sa o lasi nefiarta putin, ca sa nu-ti fie dulce la mancare si sa zici: Altii, vrednici fiind, nici paine nu mananca, cu atat mai mult, eu, nevrednica, cum sa mananc zeama buna, vrednica fiind a manca cenusa si tarana. Si, in toata mancarea ta, tu totdeauna putina cenusa sa amesteci. Iar la lucru, cu osteneala si cu smerenie sa petreci, cugetand totdeauna, cum au vietuit Sfintii. Iar cand va veni sfarsitul si ne va afla pe noi in smerenie si grija, atunci vom afla odihna. De-ti va zice gandul tau ca, in zi de praznic, bucate mai bune sa faci, sa nu-l asculti pe el, ca nu trebuie sa praznuiesti paganeste, ca bucatele monahului sunt plansul si lacrimile.
De vei auzi ca te uraste pe tine cineva si te cleveteste, sa-i trimiti lui si sa-i dai un mic dar, dupa puterea ta, incat, cu indrazneala sa poti zice in ziua Judecatii: Iarta-ne noua, Stapane, greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. De ar veni la tine cineva si il vei vedea pe el de departe, stai la rugaciune si zi: Doamne Iisuse Hristoase, izbaveste-ne pe noi de clevetiri si cu pace sa slobozesti pe fratele acesta din acest loc. De te vei lenevi a te scula noaptea la Utrenie, apoi sa nu dai mancare trupului tau, ca scris este: Cel ce nu lucreaza, sa nu manance, afara de boala si de osteneala mare. Dar si de la cel bolnav si ostenit, cere Dumnezeu rugaciuni duhovnicesti, ca acelea si fara trup se pot aduce lui Dumnezeu. De ai clevetit pe fratele tau si te mustra cugetul, mergi de te inchina lui pana la pamant si zi: Iarta-ma, parinte, ma rog ca te-am clevetit, pentru ca moartea sufletului este clevetirea. De-ti va aduce tie vreun frate, din dragoste, un dar, si-l stii ca este mai sarac decat tine, sa-i dai mai mult decat darul acela, zicand: Iarta-ma, pentru Domnul, frate, ca sunt mai sarac decat tine, insa Dumnezeu sa-ti rasplateasca cu buna plata. De vei cerceta vietile Sfintilor Parinti, atunci sa incepi si tu, chemand numele Domnului, ca sa te intareasca pe tine. Si de esti bun, atunci sa suferi ostenelile pe care le-ai inceput, dand slava Lui Dumnezeu, iar de nu te savarsesti, atunci sa-ti ocarasti neputinta si sa-ti cunosti netrebnicia si sa-ti smeresti gandul tau, ca un ticalos si lenes. Si neincetat sa-ti mustri sufletul tau totdeauna, ca atatea a incepu si nu a sfarsit. Iar de ai facut pacate trupesti, sa nu mai gandesti cum le-ai facut pe ele, ca se spurca sufletul tau, ci, mai vartos, roaga pe Hristos, zicand: Doamne, Tu le stii pe ele si Tu de vei voi, le vei curati pe ele, caci eu nu cutez nici a gandi la ele, iar de cunosti ca te cerceteaza Dumnezeu pe tine, atunci sa nu ti se inalte inima ta, ci, mai mult, sa zici: Pentru neputinta si slabiciunea mea, Dumnezeu face mila cu mine, ca sa rabd si sa nu ma slabesc. Ca de nu, apoi va lua Dumnezeu ajutorul Sau de la tine si vei pieri.
Daca razboiul desfranarii iti aprinde inima, sa cercetezi de unde este inceputul acestei lupte launtrice si sa te indreptezi; fie ca va fi din multa mancare sau bautura sau somn sau din mandria pe care o ai in tine, ca ai fi mai bun decat multi altii si slujesti lui Dumnezeu sau de ai osandit pe cineva ca a gresit, pentru ca afara de aceste pricini, nu se incepe razboiul desfranarii intru oameni si de-ti vei infrana pantecele si nu vei osandi pe nimeni de greseala si de nu vei avea in tine ganduri ca, adica, bine vietuiesti si ca placut este lucrul tau lui Dumnezeu, de te vei pazi de acestea, se va duce de la tine razboiul desfranarii. De vei da cuiva vreun dar cu dragoste, iar, mai pe urma, te vei mahni in gandul tau, zicand ca mult i-ai dat lui, tu sa nu asculti gandurile tale, ca dracesti sunt. Si, pe cat poti, in saracie si in lipsa sa petreci, ca mai vartos sa ai trebuinta sa fii de toti ajutat. Dumnezeului nostru slava!”

Din Proloage, luna februarie in 10 zile

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: