Fenomenul codepedentei


Fenomenul codependenţei a fost constat prima dată la familiile alcoolicilor. Astfel, ulterior rezolvării problemei şi stopării consumului de alcool, familiile alcoolicilor trec printr-o perioadă care, nu de puţine ori, conduce la destrămarea familiei şi nu la unirea acesteia, aşa cum ar fi părut logic, în urma dispariţiei simptomelor cauzatoare de disfuncţii.
S-a ajuns la concluzia că acest lucru se întâmplă întrucât, pentru vindecarea completă, nu doar comportamentul alcoolicilor trebuie să se schimbe ci şi cel al familiilor acestora. Este vorba de comportamente care au facilitat în trecut dependenţa de alcool. Fenomenul a primit denumirea de codependenţă.
Ce este până la urmă codependenţa?În timp ce dependenţa se manifestă faţă de o anumită substanţă, un anumit lucru sau de alte aspecte (manii, obsesii, excese, comportamente extreme), codependenţa se manifestă faţă de o persoană dependentă, dar şi faţă de un anumit tip de relaţie. În acest fel, un dependent este în acelaşi timp şi codependent. Conceptul de codependenţă nu este inclus in DSM IV TR ca patologie, iar unii specialişti consideră că îngrijirea persoanelor cu dependenţă fizică nu este patologică şi a-i trata pe cei care îi îngrijesc pe alcoolici, spre exemplu, ca responsabili pentru dependenţa partenerului lor înseamnă a patologiza comportamentul de îngrijire. Uneori, termenul de codependenţă este folosit ca alternativă pentru cel de familie disfuncţională, fără ca aceasta să implice clasificarea ei ca boală.
Dincolo de aceste aspecte, putem vorbi despre codependenţă atunci când întâlnim patern-uri familiale disfuncţionale, care îi pot împiedica pe membrii acelei familii să fie fericiţi şi le pot face vieţile imposibil de trăit.
Divorţuri repetate ori neînţelegeri familiale permanente, relaţii interumane dificile, abuz de substanţe, manii şi comportamente maniacale, furii iraţionale, depresii sunt doar câteva dintre consecinţele grave ale unui mediu familial de tip codependent.
Tipurile de relaţii codependente se transmit generaţional. Tulburările care afectează familia se transmit mai departe noilor familii ale copiilor dacă cercul vicios nu este întrerupt. Nu întotdeauna copii crescuţi într-o familie cu un părinte dependent de substanţe ajung să fie la rândul lor dependenţi de substanţe. Uneori disfuncţia cunoaşte modificări de la o generaţie la alta, un tată alcoolic are un fiu obsedat de muncă, iar nepoata cheltuie banii pâna la ruină, pentru ca strănepotul să fie dependent de droguri.
Aceste modificări ale dependenţelor de la o generaţie la alta, arată că ceea ce se transmite este un tipar disfuncţional de tip dependent – codependent. Ceea ce se transmite generaţional nu este dependenţa în sine, ci mai curând un set de simptome care pot include: obsesia pentru control, neîncredere, perfecţionism, evitarea sentimentelor, probleme de intimitate, hiperprotecţie, ori boli fizice legate de stres.
Noţiunile despre familie şi despre condiţia de om adult se conturează în copilărie, determinând repetarea experienţei familiale, iar aceasta din urmă determină modul în care percepem lucrurile şi majoritatea alegerilor pe care le facem.
Câteva dintre trăsăturile specifice persoanelor codependente sunt prezentate mai jos:
1. Persoana codependentă este dominată de una sau mai multe obsesii. Nu întotdeauna comportamentul obsesiv al codependenţilor poate fi definit ca „negativ”,
spre exemplu obsesia pentru muncă este apreciată pozitiv în anumite cercuri sociale. Însă, indiferent de valoarea pozitivă sau negativă care i se atribuie, impulsurile
necontrolate există. Unele obsesii sunt legate de substanţe chimice, agresiuni fizice, tulburări de nutriţie, dependenţe sexuale, altele se manifestă mai subtil, dar nu mai puţin constrângător. O persoană care îşi doreşte bani, prestigiu, putere este dependentă de bani sau de lucrurile materiale. Aceasta poate ajunge să îşi exprime afecţiunea faţă de proprii copii exclusiv prin intermediul cadourilor, fără să îşi petreacă timpul cu ei, fără să fie acolo când au nevoie de ea.

2. Persoana codependentă este marcată şi suferă din cauza situaţiei problematice din familia în care a crescut. Fantomele trecutului, anii primei copilării, dar chiar şi copilăria părinţilor şi a părinţilor acestora, invadează prezentul. Dorinţe fierbinţi rămase nesatisfăcute în copilărie lasă mesaje de neşteres. Fie că mesajul este:
„niciodată nu ai de ajuns”, fie ca el este „nu te poţi baza pe nimeni”, ori „ceea ce faci nu este suficient”, fantomele trecutului îşi fac încă de cap.

3. Persoanele afectate de codependenţă au un foarte scăzut respect de sine (şi, adesea, demonstrează un grad scăzut de maturitate). Aceşti oameni evită să îşi
spună punctul de vedere. Nu au nici curajul, nici dorinţa de a vorbi. Nu îşi cunosc valoarea şi preferă să o accepte ca fiind adevărată pe cea care le este comunicată de
alţii. Se simt lipsiţi de sprijin şi prieteni.

4. Codependentul este sigur că fericirea lui depinde de ceilalţi. Fericirea unei persoane codependente depinde aproape în întregime de ceea ce fac sau gândesc
ceilalţi. Se străduiesc să deţină controlul deplin asupra lor înşişi şi asupra celor din jurul lor şi pentru că un astfel de control este imposibil, nu sunt niciodată fericiţi. Sunt convinşi că doar dacă partenerul s-ar schimba ar fi posibilă fericirea cuplului. Au nevoie de un tovarăş de viaţă perfect pentru a se simţi împliniţi.

5. Persoana codependentă se simte excesiv de responsabilă pentru ceilalţi. Se simte foarte răspunzătoare pentru tot ce se întâmplă cu ceilalţi, pentru fericirea,
sentimentele, gândurile, acţiunile lor, chiar şi pentru puterea lor de discernământ, care iar ţine departe de probleme în imaginaţia lui.

6. Relaţia dintre codependent şi partenerul lui de viaţă sau altă persoană importantă pentru el este tulburată de o lipsă de echilibru între dependenţă şi independenţă, cu efecte extrem de nocive. Codependentul trece de la dependenţă la independenţă extremă şi apoi iar la dependenţă într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Termenul opus codependenţei este cel de interdependenţă. Persoanele sănătoase îşi pot permite să fie suficient de dependente pentru a se deschide spre ceilalţi şi a-şi arăta vulnerabilitatea, dar în acelaşi timp ele au o imagine de sine pe care o pot susţine fără a avea nevoie de altcineva care să le-o întregească.

7. Persoana codependentă este un adevărat maestru al negării şi reprimării. Codependenţa este generată de problemele familiei de provenienţă. Dar persoana
codependentă îşi aminteşte din copilărie doar fragmente izolate sau detalii care nu sunt întocmai conforme realităţii ori nu îşi mai aduce aminte deloc. Aceasta pretinde că nimic rău nu s-a întâmplat şi că situaţiile nu sunt atât de rele precum se prezintă în realitate.

8. Persoana codependentă îşi face griji pentru lucrurile pe care nu le poate influenţa şi încearcă adesea să le schimbe. Îşi manifestă frustrarea încercând să controleze situaţii ori persoane care sunt şi vor rămâne întotdeauna în afara influenţei sale. Având o imagine de sine negativă, ei se aşteaptă adesea să eşueze. Gândindu-se
la viitor văd dezamăgiri, înfrângeri. Apariţia unor eşecuri, normale în viaţă, determină o şi mai mare scădere a respectului de sine.

9. Viaţa persoanei codependente se desfăşoară între extreme. Relaţiile personale sunt marcate de suişuri şi coborâşuri extreme, de zile fierbinţi şi îngheţuri.
Certurile reprezintă adevărate războaie, iar împăcările lor adevărate sărbători cu focuri de artificii. Pot sufoca partenerul cu îmbrăţişări pentru ca, în clipa următoare, să reverse valuri de mânie asupra lui. Furie şi tandreţe, dragoste şi război, această polarizare extremă în ceea ce priveşte acţiunile sau relaţiile persoanei codependente este una din trăsăturile sale cele mai pregnante. Şi atitudinea faţă de autoritate poate fi la fel de marcată de extreme.

10. În fine, persoana codependentă caută în permanenţă acel ceva despre care crede că îi trebuie sau îi lipseşte în viaţa personală. Sunt nerăbdătoare şi
nemulţumite, indiferent de condiţiile exterioare. Pot recurge la regimuri stricte, periculoase pentru sănătate, pot face excese sexuale, pot juca toţi banii pe care îi au
sau pot munci până la epuizare.

Cauzele principale ale codependenţei par să fie nevoile afective neîmplinite, copilăria pierdută şi dorinţa obsesivă de a repara trecutul. Sentimentul lipsei de control în propria viaţă generează o puternică nevoie inconştientă de control, nevoie care tinde să acapareze un anumit segment al vieţii provocând în acest fel disfuncţii. Factorii care determină nefericirea persoanelor codependente sunt efectul bulgărelui de zăpadă, negarea şi furia neexprimată sau exprimată neadecvat.
Efectul bulgărelui de zapadă se referă la fenomenul prin care viaţa codependentului este prinsă în capcana unor numeroase cercuri vicioase. Dintre acestea, unele se întrepătrund cu ciclurile distructive ale altor oameni, iar altele ţin exclusiv de trăirile interioare ale persoanei codependente. Toate aceste cercuri vicioase alimentează codependenţa, perpetuând-o şi intensificând-o. Negarea apare întrucât majoritatea elementelor sau ideilor care influenţează viaţa persoanei afectate de codependenţă sunt fie adânc îngropate în subconştient şi ignorate, fie neidentificate ca atare. În acest fel, negarea este pentru persoana codependentă un tranchilizant care îi alină suferinţa.
Atâta timp cât problema este negată, furia nu poate fi exprimată ca atare. Ea mocneşte în interior, întorcându-se spre sine sub forma depresiei, a disfuncţiilor sexuale sau prin diferite reacţii de tip pasiv-agresiv ori în exterior sub forma furiilor subite, în situaţii care nu justifică apariţia lor, sau când exprimarea lor poate duce la pierderi importante din punct de vedere social. Orice tratament pentru probleme legate de codependenţă are în vedere pe de o parte atenuarea efectelor imediate create de codependenţă, iar pe de altă parte, prevenirea consecinţelor devastatoare în viitor atât pentru cei implicaţi, cât şi pentru generaţiile viitoare. Recunoaşterea şi începerea unui efort de evitare a impulsurilor constrângătoare care domină viaţa codependentului, împreună cu eliberarea de fantomele trecutului reprezintă calea spre vindecare, aducând cu sine, pentru persoana codependentă, propria fericire şi puterea de a iubi cu adevărat.

Bibliografie:

Cullen J; Carr A. Codependency: An empirical study from a systemic perspective.
Contemporary Family Therapy 21(4): 505-526, 1999

Codependency (Psychology), Medical Subject Headings, National Librarz of Medicine,
2009
http://addictionrecoverybasics.com/2007/04/07/codependency-enablingaddiction/#
more-126

Hemfelt Robert, Minirth Frank, Meier Paul: Love is a Choise, Thomas Nelson Publishers,
Nashville, USA, 1989;

Moos R.H., Finney J.W., Cronkite R.C., Alcoholism treatment: Process and outcome.
New York: Oxford University Press, 1990

articol preluat de aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: