Savatie Bastovoi- despre puterea tamaduitoare a iubirii (4)


„(…) Asa ca si pacatosii pot cunoaste dragostea lui Dumnezeu! Si cu ce ne sminteste Mantuitorul, Evanghelia, este tocmai faptul ca ne prezinta o gramada de pacatosi care L-au primit pe Dumnezeu simplu, cu bucurie, firesc, fara nicio indoiala, spre deosebire de farisei, de carturari. Si Insusi Hristos, cu sfanta Sa gura a spus: „Adevarat va spun ca vamesii si desfranatele vor intra inaintea voastra in Imparatie!”
Asa ca si noi, care suntem pacatosi, putem primi atingerile iubirii Dumnezeiesti. E adevarat, nu le putem avea in toata vremea, pentru ca aceasta este starea celor desavarsiti, dar nici noua nu ne este straina dragostea. Si toata stradania noastra este sa fim cat mai atenti la aceste atingeri, si sa le cautam. Si, daca le-am primit, sa cautam sa nu facem lucrurile, cuvintele si sa nu primim gandurile care indeparteaza de la noi pe Dumnezeu cel Atotiubitor.
Iata cum iubirea este tamaduitoare, cum ne izbaveste cel mai repede de pacate. Iubirea trece peste toate nevointele, peste toate conventiile, si ne atrage Harul Duhului Sfant!
Nu doar Ioan Scararul vorbeste despre aceasta. Vorbesc si alti Parinti. Parintele Porfirie zice: „Cea mai simpla cale de despatimire este iubirea!” Sigur ca este o cale foarte grea: de unde s-o luam daca suntem pacatosi?! De la Dumnezeu, incercand sa pazim poruncile Lui de temelie. Cum primim iertare prin iubire mai degraba decat prin nevointa? Ce inseamna aceasta? Sa ne adancim in sufletul nostru, sa cugetam adanc la tainele mantuirii si, asa cum vrem noi sa fim iertati, sa iertam si noi pe aproapele nostru.
Tot Hristos ne pune inainte ce inseamna sa iubim pe aproapele nostru: „Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor!” Voiti sa va ierte? Iertati si voi! Voiti sa se poarte frumos cu voi? Fiti si voi! Ei, pentru aceasta iertare si dragoste pe care o avem fata de aproapele nostru, Dumnezeu varsa dragostea Sa asupra noastra, cunoastem dragostea lui Dumnezeu si ne usuram de pacate.
Spunea unul din Parinti…,chiar parintele Porfirie spunea: „De ce te straduiesti sa scoti intunericul din camera? Fa o gaurita si las’ sa intre lumina, si intunericul de la sine va disparea! Deschide geamul!” Ei, noi ne intoarcem, ne chinuim cu pacatele noastre, le scormonim, le intoarcem pe toate partile, ne sfasiem…, de parca ar sta in puterea noastra sa ne izbavim de ele! Mult mai simplu, spune Parintele Porfirie, deschide o portita prin care sa intre Lumina Dumnezeiasca si intunericul, si sfasierile tale se vor risipi de la sine! Aceasta portita este gandul bun, luminos, pe care trebuie sa-l avem despre aproapele nostru, despre Dumnezeu.
Noi L-am vazut, L-am cunoscut pe Dumnezeu. Hristos S-a descoperit noua ca un Dumnezeu Care poate ierta pacatele intr-o clipa! Nu inseamna nimic pentru Dumnezeu sa ierte pacatele. Pai, tuturor pacatosilor le raspundea: ” Mergi, iertate sunt pacatele tale! Mergi in pace si nu mai pacatui!” Tuturor le-a raspuns asa. Niciodata- nici vamesului, nici talharului, nici femeii desfranate, nimanui- nu L-am auzit ca a raspuns: „Mergi si vei veni la Mine saptamana viitoare, si atunci o sa mai sram de vorba, sa vedem ce-ai inteles tu din ce ti-am spus Eu.” Nu! Ci tuturor care veneau la El cu credinta le spunea: „Iertate sunt pacatele tale! Mergi in pace si nu mai pacatui!”
Mai ales prin intamplarea cu talharul ne cutremuram noi de iubirea lui Dumnezeu. Acesta este Hristos asa cum ni-l vesteste Evanghelia. N-avem alt Hristos, n-avem alt Dumnezeu! Tocmai de aceea a gandi cu dragoste la Dumnezeu este cea mai mare nevointa! Este primul lucru pe care il cere Dumnezeu de la noi! Care este intaia porunca? Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot cugetul tau, din toata puterea ta, din toata taria, din tot sufletul. „Pai, cum sa Te iuebesc, Doamne, daca sunt pacatos?! Cum imi pui chiar ca inceput si temelie aceasta cerere? Tu nu stii ca dragostea sta, in Scara Sfantului Ioan Scararul, la urma de tot?” „Da, stiu. Dar tu iubeste-Ma, n-am spus ca Ioan Scararul, ci iubeste-Ma din tot sufletul tau, din sufletul tau asa cum este el. Eu nu iti cer sa ma iubesti ca Arhanghelii Mihail si Gavriil, nu-ti cer sa ma iubesti ca Preasfanta si Preacurata Mea Maica, nu-ti cer sa ma iubesti acum ca un sfant, ci doar atat: sa Ma iubesti din toata vartutea cugetului tau si a sufletului tau, asa cum este el, caci celelalte stiu Eu sa le adaug, sa le inmultesc, si, daca vei pastra acest cuget pururea intins spre mine, din neputinta ta Eu pot sa-l cresc si sa-l desavarsesc pana la dragostea pe care o vedem la sfinti!”
Asa ca datori suntem sa cugetam la iubirea Dumnezeiasca, chiar daca suntem pacatosi, pentru ca doar din aceasta iubire ii putem ierta pe ceilalti.”

fragment preluat din cartea „A ierta inseamna a iubi”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: