meditatii Al-Anon


Atunci cand ne straduim din plin pentru perfectiune, in mod inevitabil ne ranim pe noi insine. Pe de-o parte ajungem sa facem din tantar armasar. Pe de alta parte, devenim frustrati si plini de disperare atunci cand nu putem sa atingem scopurile imposibile pe care ni le-am stabilit. Intr-un final, ne scade capacitatea de a face fata vietii si realitatii asa cum este ea. Pot eu invata sa rezist putin, aici si acolo? Pot eu sa imi linistesc eu mintea fata doar de ceea ce este posibil de realizat?
Rugaciunea de azi
Fie ca eu sa vad ca a ma lupta sa realizez ceva imposibil imi ofera de fapt o scuza permanenta pentru faptul ca nu realizez acele lucruri. Este de-asemenea un semn al faptului ca am pierdut contactul cu realitatea, care ar presupune sa stiu ce pot sa fac si apoi sa fac acel lucru. Cu ajutorul grupului si al Puterii mele Superioare, fie ca eu sa invat sa-mi stabilesc „scopuri rezonabile”. Pentru mine poate sa fie un lucru ridicol de marunt, dupa ce ani la rand am fost obisnuit cu „lucruri marete”. Dar, impartindu-mi proiectele in cateva mai mici, fie ca eu sa descopar ca de fapt pot sa realizez scopuri mari.

Unii oameni se ingrijoreaza asa de mult de faptul ca nu au de ce sa isi faca griji. Noii-veniti in Program uneori simt ceva de genul „Asta e prea frumos ca sa dureze”. Multi dintre noi au o gramada de lucruri reale pentru care sa isi faca griji – chestiuni vechi, cum ar fi bani, sanatate, moarte sau taxe, de exemplu. Programul insa ne spune ca antidotul pentru ingrijorare si frica este increderea – increderea nu in noi insine, ci in Puterea noastra Superioara. Voi continua eu sa cred ca Dumnezeu poate si imi va inlatura calamitatile pentru care imi petrec noptile si zilele in spaima? Daca calamitatea totusi loveste, cred eu oare ca Dumnezeu ma va ajuta sa trec de ea?
Rugaciunea de azi
Fie ca eu sa realizez ca obiceiul de a-mi face griji – ingrijorare fara proportii, deseori fiind temeri nerecunoscute – necesita mai mult decat timp pentru a-l invinge. Asemeni multor oameni dependenti, am trait atata timp cu ingrijorare,a ca a devenit compania mea constanta. Fie ca Puterea mea Superioara sa ma invete ca a fi bun prieten cu ingrijorarea este o irosire a energiei mele si imi mananca orice minut constructiv.
Ce sa-mi amintesc azi
Da la o parte obiceiul ingrijorarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: